QUOTE (MeHigh @ Aug 5 2010, 11:04 AM)

eu i-am votat pe amandoi, am stampilat buletinul de 2 ori. Am scuipat pe stampila, ca a doua oara cand a fost sa stampilez nu prea mai avea tus. inca sunt impacat cu ce am votat atunci. acum, mi-ar placea o carabina Winchester, si ceva timp liber.
Citesc foarte des astfel de păreri.
În primul rând, chiar dacă nu ar mai fi Băsescu, tot s-ar găsi alţii la fel de infecţi, aşa sunt foarte mulţi români.
În al doilea rând, tot timpul ar fi liber dacă te-ai gândit la ceea ce ai spus. + cazare şi masă gratis, servicii incluse.

QUOTE (bartro @ Aug 5 2010, 11:10 AM)

Crezi ca gasca lui Geoana ar fi gestionat mai bine 'criza economica'? De ce e asa tacut opozitia? Intrebari le pun sincer, astept un rapsuns la fel de.
Mai rău de atât sigur nu ar fi putut fi.
E foarte simplu.
Cei din opoziţie nu vor să plătească oalele sparte după petrecerea PDL.
O monarhie nu poate exista într-o ţară ca a noastră.
Monarhiile oricum au doar rol simbolic în lumea modernă, puterea tot în mâna politicului este.
Mă rog, având în vedere că mulţi români sunt încă în Evul Mediu, mi se pare normal să se simtă navoia unei monarhii, pentru foarte mulţi e mult prea dificil, dacă nu imposibil, să înţeleagă cum merge politica.
Iar aici nu mă refer la utilizatori de pe forumuri ci încerc să privesc problema în ansamblu.
România e o ţară necivilizată, murdară, plină de oameni infecţi şi fără caracter, oameni care preferă să scuipe seminţe şi să râdă când alţii din jurul lor au probleme, nu există educaţie civică, solidaritate, civilizaţie, bun simţ, decenţă.
Oamenii civilizaţi sunt extrem de puţini.
Am citit un editorial foarte sugestiv scris de Ciutacu:
QUOTE
Presupune-te prin absurd a fi, stimate cititor, un om aterizat ieri în România, din alt spaţiu geografic, cuprins de un mare şi subit interes pentru evoluţia politico-economică-socială a zonei. Primul lucru de remarcat, dacă ai lua-o pe căile clasice de informare, ar fi strania, dar perfect coordonata mişcarea de rotaţie a întregii naţiuni în jurul unei cetăţean străin uşor corpolent (tras festiv la costum de funcţionar şi cu ochelari de soare de schi pe nas în plin cod roşu de caniculă) care se chinuie să pară drăguţ şi îngăimă nişte cuvinte căznite în ceea ce poate fi bănuită limba oficială a băştinaşilor. Evident că nu ar avea cum să-ţi scape, în contextul menţionat, nici atitudinea tâmp-amabilă, de slugi nătânge, a autorităţilor arealului colonizat de şefii chipeşului, nici curiozităţile de tip "manualul micului contabil începător" ale purtătorilor abuzivi de microfoane şi reportofoane. Deci ţi-ai sedimenta ferma impresie că aborigenii ar fi atât de bucuroşi dacă şeful coloniştilor ar mai deşerta (pe butucul din camera de la drumul pietruit) încă o pungă cu bile din sticlă colorată, încât ar cinsti delegaţia onoratului şi stimatului oaspete, după obiceiul pământului, cu un sex ospitalier în grup cu nevestele de protocol.
Normal că, prima impresie fiind făcută, ai vrea să aprofundezi şi mersul politic al tribului care a reuşit să-ţi stârnească irevocabil interesul. Ţi s-ar părea perfect normala sfada politică neîntreruptă a opoziţiei cu puterea, dar ai ridica măcar o sprânceană a nedumerire la răţoiala unei bucăţi de opoziţie cu ailaltă falangă a aceleiaşi opoziţii. Fenomenul, rizibil în orice ţară normală, ar putea fi totuşi explicabil, dat fiind că eşti într-o zonă pitorească, prin prezumţia că or avea ceva de împărţit oamenii ăia dacă tot se iau de pieptare-n piaţă. Dar, fiindcă eşti pasionat de fenomen, iar avalanşa informaţională încă nu ţi-a blocat căsuţa de memorie, ţi-ai aminti imediat de marea ploconeală colectivă în faţa colonistului bogat şi priceput. Te-ai gândi că ăla-i, totuşi, un semn de sărăcie. Şi-atunci pe ce Dumnezeu (Allah, Buddha sau, după caz, Marele Manitu) s-or porcăi şi concura oamenii ăia? Alegeri se-arată numai la orizontul îndepărtat, bilele de sticlă colorată vin doar cu raţia de peste Ocean şi sunt ascunse repede-n buncărele blindate păzite de dorobanţii Contabilului-Şef. Ce-ar mai fi de împărţit?
Sigur te-ai gândi că e, totuşi, ceva ascuns, o chestie care-ţi scapă, un "chelcheşoz" care să spulbere vălul comportamentului misterios de grup. Te-ai apleca degrabă, în unghi ascuţit, către social, pentru aprofundare. Că doar poporul e cea mai perfectă cutie de rezonanţă. Şi iar te-ai cam bloca, şi iar te vei pocni uluit peste fruntea năduşită de gânduri. Pentru că îţi vei da seama că, în proaspăt desemnata (prin licitaţie internaţională) unică Grădină a Carpaţilor, pe lângă faptul că nici toate pisicile care umblă noaptea pe străzi nu-s negre, nici măcar sărăcia nu-i ceea ce pare a fi. N-ai văzut până acum, pe nicăieri unde te-a dus pasărea cu aripi de oţel, oameni sărbătorind falimentul naţional în piaţă, dar ai descoperit fanta de lumină. Te afli, norocosul de tine, în prima aşezare locuită din istoria milenară a omenirii în care spectrul foamei e întâmpinat cu dansuri rituale de pinguni. Şi unde frica pentru ziua de mâine e tratată, după un drum lin de şase-şapte ore cu şareta cea mai scumpă, printr-o luptă dreaptă cu peştele-dragon de la malul mării.