QUOTE (Ciupanezu @ Sep 29 2009, 11:09 AM)

A făcut şi unele lucruri bune.
Crezi că ar fi existat metrou īn Bucureşti dacă nu exista Ceauşescu? Ăştia n-au fost īn stare să finalizeze staţia Dristor din '90 pānă acum.
Iar metroul este doar un exemplu.
Da, cred ca ar fi existat metrou in Bucuresti daca nu exista Ceausescu

Astia de care spui tu ca n-au fost in stare sa faca o singura statie sunt cei care-i avem
acum.
Asta e problema din punctul meu de vedere: felul tau de a privi lucrurile. Sa-ti explic cum mi se par mie: dupa razboi, anul 1947 marcheaza etapa finala a confiscarii puterii de catre Partidul Comunist Roman. Din iulie si pana in decembrie, au loc doua acte majore de forta care dupa cele din 1945 si 1946 au asigurat monopolul puterii si cale libera pentru
sovietizarea tarii. Anume: a) scoaterea in afara legii a Partidului National Taranesc; b ) abdicarea fortata a Regelui Mihai.
Practic, ce s-a intamplat? Am devenit parte din blocul comunist, in spatele "cortinei de fier" ce reprezenta sfera de influenta a Rusiei. In acelasi timp, s-a pus in aplicare planul Marshall care grabea procesul de refacere postbelica si facea mai putin posibila exploatarea comunista a celor nemultumiti. Ca reactie a sovieticilor la planul Marshall s-a construit
Cominformul (Biroul Comunist de Informaţii), o organizatie conceputa pentru a coordona actiunile partidelor comuniste aflate de ambele parti ale Cortinei de fier (discutia poate fi largita la politica lui Truman din perioada respectiva, care implica si tarile cu regim comunist aflate in afara cortinei de fier).
In continuare, "construirea socialismului" a inceput prin punerea bazelor unei economii planificate cu accent pe tipul stalinist de industrializare, ceea ce a insemnat nationalizarea industriei, a bancilor si companiilor de transport (1948), colectivizarea fortata a agriculturii (1949-1962). In anii 50 intreaga elita politica si culturala a Romāniei a fost practic eliminata din viata publica (membrii acesteia au fost arestati si multi dintre ei au murit in inchisoare sau au fost persecutati). Modelul sovietic a fost introdus in toate domeniile societatii.
Dupa moartea lui Gheorghe Gheorghiu-Dej (1965), functia de conducator al partidului, care dupa 1967 s-a cumulat cu cea de sef de stat, a fost monopolizata de Nicolae Ceausescu. Politica de distantare fata de Uniunea Sovietica (proclamata deja de catre predecesorul sau in 1964) si promovarea unei linii proprii in politica interna si externa (stabilirea de relatii diplomatice cu Germania Federala, mentinerea legaturilor cu Israelul si dupa razboiul arabo-israelian din 1967, in particular, condamnarea invaziei Cehoslovaciei din 1968 de catre tarile Tratatului de la Varsovia) nu a afectat structurile specifice ale societatii comuniste, care erau folosite pentru consolidarea gradata a puterii atotputernice proprii in cadrul partidului si statului. Acesta a fost momentul care a introdus stadiul nationalit al comunismului in Romānia si promovarea cultului personalitatii de tip asiatic; dictatorul si sotia acestuia Elena Ceausescu au fost transformati in intruchiparea tuturor valorilor istorice romānesti. Istoria a fost practic rescrisa dupa instructiunile, gustul si capriciile proprii ale lui Ceausescu. Aceeasi ideea a guvernat si luarea de decizii in toate domeniile. In 1989 economia Romāniei era caracterizata de proprietatea "socialista" generalizata (de stat si cooperatista), centralizare excesiva, planificare rigida, eficienta scazuta, neechilibrarea intre ramurile si subramurile productive, existenta de intreprinderi gigantice mari consumatoare de energie, toate acestea fara orice corelare cu resursele materiale prime al tarii etc.
Taierea exagerata a importurilor si fortarea promovarii exporturilor, ignorand orice criteriu de eficienta, impreuna cu platirea datoriilor externe, care a avut loc la inceputului lui 1989 (intre 1975 si 1989 Romānia a platit datorii in valoare de peste 21 milioane de dolari), toate acestea au cauzat o puternica criza a economiei. In vreme ce alte tari central si est europene au facut incercari timide de reforma in propriile economii si vieti sociale, Romānia, sub conducerea lui Ceausescu, urma un curs diferit, catre un regim neo-stalinist care intr-un sfarsit a paralizat toate mecanismele vietii sociale. Ultimi ani sub conducerea lui Ceausescu, in timpul carora resursele tarii au fost utilizate pentru a construi proiecte mamut, pentru a satisface megalomania dictatorului, a adus un declin in standardul de viata al populatiei aproape de limita suportabilului si la izolarea tarii de restul Europei si chiar de tarile comuniste "surori".
In concluzie, daca nu exista megalomaniacul asta poate purtam alta discutie in momentul asta. Dar asta e istoria, si adevarul e ca nu a facut
nimic bun. Nu avem de unde sti ce s-ar fi intamplat daca era altul in locul lui, dar eu unul cred ca era mai bine daca nu avea Bucurestiul metrou si in acelasi timp nu existau toate aparatele de represiune atotputernice si omniprezente (organizate incepand cu 1948 cu suport din partea si dupa modelul temutei politii secrete sovietice).
And that's it. Pentru mine subiectul e incheiat.