In anii din urma am urmarit si eu foarte indeaproape evolutia preturilor carburantilor, si chiar m-am agitat cumva "public" pe acest subiect.
Cred ca inca mai exista, chiar pe acest forum, ceva din discutiile de atunci.
Din pacate pentru noi:
1. O parte importanta din veniturile bugetului de Stat se bazeaza pe taxele impuse automobilistilor. Cam 50+ % din pretul platit la pompa merge la stat. Platim anual impozit, chiar daca nu mergem deloc cu masina respectiva. Impozitul este astfel structurat incat sa fie incurajati sa aibe masina atat cei care considera automobilul ca o utilitate, cat si cei pentru care automobilul inseamna pasiune. Platim taxa de drum. Platim daca vrem sa parcam in oras. Platim ca sa trecem podul peste Dunare. Platim sa intram in Mamaia. Amenzile rutiere, chiar daca in teorie au rolul de a impune respectarea regulamentului de circulatie, in practica sunt preponderent aplicate astfel incat in fapt sa aduca bani la buget.
Deci Statul nu are absolut nici un motiv ca automobilistii sa consume mai putin. Principiile gen "poluatorul plateste", "protectia mediului" sunt texte frumoase sub care se ascund noi idei de a stoarce bani de la automobilisti.
2. Companiile petroliere sunt afaceri, nu institutii caritabile. Nimeni nu o sa vanda ceva cu 1 leu, daca piata ii permite sa vanda acel ceva cu 2 lei. Cu exceptia faptului cand pretul i se impune de catre o autoritate superioara. Iar piata, in prezent, cere. Vedeti aglomeratiile din orase, de pe sosea. Este cerere din plin.
Singura autoritate care poate influenta companiile petroliere este Statul. Care, din motivele de la pct. 1, este evident ca nu va actiona impotriva propriului interes financiar. Cu cateva exceptii, cum ar fi o schimbare de politica, sau o revolta la nivel national. Parasiti insa orice speranta. Suntem in UE, iar politica europeana este de a scumpi carburantii, nu invers. Cat despre o revolta nationala, acesta e un lucru cvasi-imposibil in Romania (e.g. jumatate de secol de comunism indurat in liniste).
3. Singurul instrument in mana noastra, pentru a reduce costul cu combustibilul, este sa reducem consumul. Fie schimband masina (ceea ce insa ne poate arunca imediat la alte costuri, cele de achizitie, respectiv alte impozite), fie mergand mai putin cu masina pe care o avem (exista alternative: bicicleta, tren, etc.). Faptul ca nimeni nu alimenteaza in cutare zi, fara insa a reduce si consumul pe o perioada indelungata de timp, este zero. Nu consumul cvasi-instantaneu influenteaza business-ul, cat consumul mediu pe perioade de timp suficient de lungi.
4. Sa presupunem ca, in timp, consumul va scadea foarte mult. Poate pentru ca oamenii isi vor lua masini economice, poate pentru ca masinile electrice vor deveni majoritare. In acest caz, Statul se va trezi in situatia ca o sursa importanta la buget s-a redus semnificativ. Ce va face? Desigur, va schimba sistemul de impozitare, astfel incat sa compenseze acest lucru.
5. Ca o concluzie a pct. 3 si 4 de mai sus, putem sa reducem costurile la nivel individual numai atat timp cat reducerea totala nu este majora, iar numarul de indivizi care fac acest lucru este sub o anumita masa critica. De indata ce tendinta devine generala, sistemul va merge catre un alt punct de echilibru (= schimbarea criteriilor de impozitare).
Asa ca, in ceea ce priveste pretul carburantilor:
BOHICA = Bend Over, Here It Comes Again