QUOTE (florin83 @ Jun 1 2009, 06:53 PM) 
Duminica am fost la Fortul nr1 Chitila. Nu stiam ca exista asa ceva..
http://wikimapia.org/140500/ro/Fortul-I-Chitila
Poza asta de mai sus cred ca e facuta intr-o toamna sau primavara dupa ploaie. Noi abia l-am gasit.. In fata era ditamai mormanul de gunoaie, era iarba mare, pomii inverziti si abia se vede intrarea.
Se vedea ca pe timp de ploaie se inunda ca e putin sub pamant. Inauntru creepy rau..
Am inteles ca sunt multe tuneluri si destul de lungi, unele coboara chiar sub pamant, dar nu prea am avut sange sa intram. data viitoare cred ca iau lanterna cu mine si inca 10 prieteni
Pacat ca nu se amenajeaza ca e destul de misto.
http://wikimapia.org/140500/ro/Fortul-I-Chitila
Poza asta de mai sus cred ca e facuta intr-o toamna sau primavara dupa ploaie. Noi abia l-am gasit.. In fata era ditamai mormanul de gunoaie, era iarba mare, pomii inverziti si abia se vede intrarea.
Se vedea ca pe timp de ploaie se inunda ca e putin sub pamant. Inauntru creepy rau..
Am inteles ca sunt multe tuneluri si destul de lungi, unele coboara chiar sub pamant, dar nu prea am avut sange sa intram. data viitoare cred ca iau lanterna cu mine si inca 10 prieteni
Pacat ca nu se amenajeaza ca e destul de misto.
Mi s-a părut interesant subiectul, am găsit nişte date foarte interesante:
QUOTE
Forturile Bucurestiului, transformate in ciupercarii, depozite si cimitire
20 mai 2006
In cele mai multe cazuri, vechile forturi din jurul Capitalei fie sunt adaposturi pentru haite de maidanezi, fie sunt depozite. Cateva dintre ele au fost transformate in ciupercarii, iar unul - in puscarie. Un singur investitor s-a gandit ca ar putea folosi cladirea in scopuri turistice.
Valorificarea turistica, franata de inundatii
Fortul de la Berceni este unul dintre putinele exemple in care cineva a incercat sa preia una dintre aceste constructii si sa o valorifice intr-un fel oarecare. In cladirea ridicata intre 1908 si 1918, in care candva se aflau bateriile de artilerie 11 si 12, Mihai Danila a vrut sa puna la cale o serie de activitati comerciale. "Totul a fost frumos pana la inundatiile din toamna aceasta. Ma gandisem la o ciupercarie, la o crama, chiar si la un bar sau la un restaurant. Dar acum nivelul panzei freatice a crescut foarte mult. Cu apa de 1,2 metri inauntru, nu mai pot face nimic. Chiar si dupa ce se vor retrage apele, intai trebuie bagati o multime de bani in hidroizolatie. Abia dupa aceea ma pot gandi la ce voi face mai departe", isi inventariaza problemele Mihai Danila.
Deocamdata, investitorul a reusit sa construiasca, pe zona adiacenta fortului, un complex sportiv. Chiar in fata vechilor ziduri a rasarit o cladire moderna, luminoasa, inconjurata de cateva terenuri de tenis. "Am investit pana acum o gramada de bani, dar inundarea fortului mi-a dat totul peste cap. Din cate stiu eu, probleme asemanatoare sunt si in celelalte forturi. De altminteri, cele mai multe activitati economice sunt de genul ciupercariilor, de pilda la Mogosoaia sau la Jilava", incheie patronul bucurestean, masurand din ochi apa din fortul inundat.
"E-hee-he, aici o sa fie Bellu 2"
Soarta fortificatiilor de la Popesti-Leordeni reprezinta un crunt exemplu al modului in care se razbuna timpul. In vechiul fort si in spatiul adiacent acestuia - compus din constructii dedicate prin definitie razboiului si producerii de moarte pe banda rulanta -, va incepe sa functioneze un urias cimitir ecumenic, pentru ortodocsi si catolici.
De mai bine de doua luni, zona a fost invadata de muncitori care au inceput sa renoveze cladirile, iar fortul este, deocamdata, depozit de materiale de constructii. In scurt timp va fi finalizata cladirea administrativa a viitorului cimitir din sudul Capitalei. Drumul pana la fort este acum un lac mustind de noroi si pigmentat pe alocuri cu ciulini uscati.
"E-hee-he, aici o sa fie loc pentru zeci de mii de morminte. Bellu 2, asa ii zice. Chiar in fort o sa facem doua capele Ð una pentru ortodocsi si alta pentru catolici", spune unul dintre muncitorii care renoveaza cladirile din preajma fortului. Omul este inconjurat de o haita de maidanezi jegariti. In rest, in fortificatia cu ziduri groase de mai bine de un metru si jumatate tonele de materiale de constructii si utilaje stau in stive. "Bucata centrala e intreaga. De pe laturi au incercat sa fure caramida, in vremea in care fortul era parasit", mai sustine muncitorul.
Cartierul general al muraturilor pentru "jumate de popor"
Destinatia cea mai prozaica pentru o fortificatie din centura Bucurestiului a fost data de comunisti fortului de la Chiajna. In urma cu mai multe decenii, Fortul 18 a fost donat cu acte si cu tot patrimoniul catre Intreprinderea de Legume-Fructe (ILF) Militari. Rapid, vechea cladire a fost transformata in cartierul general al muraturilor si al verzei murate romanesti. "Ce vremuri erau, domnule! Puneam gogonele zemoase si varza bine murata, frageda, din care manca toata armata romana, plus jumate de popor. Se facea aici o varza murata nemaipomenita. Nici acra, nici dulce - frageda atat cat trebuie la sarmale", plescaie in amintirea vremurilor trecute nea Costel, un vechi angajat al depozitului. Tranzitia si cresterea apetitului romanilor pentru castravetii bulgaresti au schimbat din nou soarta Fortului 18, care acum este pustiu si inchis in asteptarea viitorului sau. Cum intregul complex a fost cumparat de un mare producator de ape minerale si sucuri, este de asteptat ca nu in foarte mult timp Fortul 18 Chiajna sa capete o alta destinatie non-militara. Pana atunci, fortul ramane un exemplu stralucit al modului in care o instalatie militara a putut fi adaptata la o utilizare civila.
"Sunt pereti de doi metri grosime aici"
Vizitatorii fortului Chiajna pot vedea si acum camerele pentru depozitarea munitiei, compartimentate cu pereti despartitori, in bazine de cateva mii de litri fiecare. Aici, in urma cu nu foarte multi ani, incapeau camioane intregi cu varza si patlagele numai bune de murat. Una dintre putinele incaperi care nu a fost folosita pentru acrituri este fosta bucatarie a fortului, o incapere larga in care, intr-un colt, se afla trei plite imense pe care se pregateau bucatele pentru strajerii Bucurestiului. In podeaua incaperii este sapat putul de unde se obtinea apa de baut. In rest, intregul complex este strabatut de tuneluri inguste, groase cat sa incapa un om taras. Aceste tuneluri unesc incaperile intre ele.
Mai multe scari intortocheate duc spre culmea colinei, acolo unde in urma cu un secol si jumatate erau montate piesele de artilerie. Prea putini localnici isi mai amintesc de locul unde pe vremuri erau amplasate cazarmile trupei sau de locuinta comandantului fortului, transformata intre timp in carciuma. "Sunt ziduri de doi metri grosime aici si temperatura este aproape aceeasi de la vara la iarna. Pe vremea cand erau geamuri, iarna puteam sa stam inauntru in pulover, chiar daca nu exista vreo sursa de incalzire", isi aminteste nea Costel.
Omul isi aduce aminte si ca, la un moment dat, impreuna cu cativa angajati ai ILF-ului, a incercat sa intre in subteranele care unesc fortificatiile: "Am mers de ni s-au terminat doua randuri de lanterne si ni s-a facut frica. Atunci ne-am intors. Bunicii nostri zic ca tunelurile merg pana la Jilava. Ne-am speriat si n-am avut curaj sa mergem mai departe".
Responsabilii vremurilor trecute reusisera sa valorifice economic aproape totul. Fostele dormitoare pentru trupa - niste baraci din care astazi a ramas doar fundatia de piatra - erau depozite pentru ceapa uscata. In total, fortul de la Chiajna asigura aproape o suta de slujbe in procesul de gestionare a circuitului muraturilor. "Asta era industrie mare, domnule! Doar dogari aveam 18, care tot timpul faceau butoaie pentru muraturile noastre", mai spune nea Costel, aruncandu-si o privire melancolica peste zidurile aparate acum doar de un biet caine. Ultimul aparator al fortului de vest al Bucurestiului.
111,5 milioane lei aur pentru 18 forturi
La vremea ei, reteaua formata din 18 forturi a costat 111,5 milioane lei aur, adica de trei ori bugetul anual alocat armatei romane. Centura de fortificatii a Bucurestiului a fost construita dupa planurile unui celebru arhitect militar belgian, generalul Henri Alexis Brialmont. Pe baza unui raport al Ministerului de Razboi din anul 1888, belgianul a intocmit, un an mai tarziu, proiectul fortificatiilor, iar constructia efectiva a fost demarata in 1884.
Ridicarea centurii de fortificatii a durat mai bine de doua decenii, lucrarile fiind deosebit de complexe. Toate cele 18 puncte erau unite de o sosea si de o cale ferata. Peste mai bine de un veac, aceasta avea sa fie cunoscuta ca linia de centura a Bucurestiului, pierzandu-si insa o buna parte din importanta martiala si din infrastructura trecutului. Mai trebuie spus ca intre forturi erau pozitionate tot atatea baterii subterane. In total, in centura de fortificatii a Capitalei erau pozitionate circa 240 de piese de artilerie.
Tot acest efort imens, pentru o tara care isi capatase independenta de doar un deceniu, a fost o jertfa adusa doctrinei militare la moda in acele timpuri, care sustinea ca punctul care trebuie aparat cu orice pret este Capitala. In esenta, Bucurestiul urma sa devina, in caz de invazie, punct de repliere, dar si zona pentru lansarea de operatiuni militare de amploare, de la Dunare pana la Carpati. Ironia istoriei a facut ca, la putin timp dupa realizarea fortificatiilor, in primul razboi mondial, Bucurestiul sa fie ocupat fara prea mult efort de armata germana.
Incinte interzise civililor
O parte din fortificatiile construite cu un veac in urma si-au pastrat destinatia initiala, gazduind in continuare unitati militare. Este cazul mai ales al fortificatiilor din zona de sud-vest a Bucurestiului, adica a lantului Bragadiru, Magurele si Jilava. E drept, acum aceste forturi au cu totul alte roluri decat cele din vremea razboaielor mondiale. Fie ca sunt poligoane de tragere, sedii de unitati militare sau pur si simplu depozite, forturile din aceasta arie raman incinte interzise vizitatorului civil.
De fapt, aceasta este singura parte din vechiul lant de fortificatii din jurul Bucurestiului care a reusit sa-si mentina un timp indelungat un rol apropiat de cel initial. Fortul 13 Jilava are si el o destinatie care-l face inaccesibil vizitatorului civil, aceea de puscarie. Numele lui este chiar pe cale sa devina substantiv comun in limba romana, cu semnificatia de loc de detentie.
Ziduri aruncate la gunoi de istorie
Soarta celor 18 forturi si a tot atatea baterii a fost pecetluita de progresele chimiei si ale aviatiei de la inceputul secolului XX. Dezvoltarea remarcabila a explozibililor si a bombardamentelor aeriene a facut ca fortificatiile clasice sa fie inutile in razboiul modern. Acest soc a fost resimtit din plin in primul razboi mondial, cand fortificatiile de la Liege, proiectate de acelasi general belgian, au fost distruse fara prea multe eforturi de nemti. Responsabilii militari romani din acele vremuri si-au dat seama de problema si au demontat rapid piesele de artilerie din forturi, toate tunuri de cea mai buna calitate produse de Krupp, transformandu-le in artilerie mobila. De fapt, forturile erau deja abandonate in momentul in care armata germana se apropia de Bucuresti.
Sursa: Romania Libera
20 mai 2006
In cele mai multe cazuri, vechile forturi din jurul Capitalei fie sunt adaposturi pentru haite de maidanezi, fie sunt depozite. Cateva dintre ele au fost transformate in ciupercarii, iar unul - in puscarie. Un singur investitor s-a gandit ca ar putea folosi cladirea in scopuri turistice.
Valorificarea turistica, franata de inundatii
Fortul de la Berceni este unul dintre putinele exemple in care cineva a incercat sa preia una dintre aceste constructii si sa o valorifice intr-un fel oarecare. In cladirea ridicata intre 1908 si 1918, in care candva se aflau bateriile de artilerie 11 si 12, Mihai Danila a vrut sa puna la cale o serie de activitati comerciale. "Totul a fost frumos pana la inundatiile din toamna aceasta. Ma gandisem la o ciupercarie, la o crama, chiar si la un bar sau la un restaurant. Dar acum nivelul panzei freatice a crescut foarte mult. Cu apa de 1,2 metri inauntru, nu mai pot face nimic. Chiar si dupa ce se vor retrage apele, intai trebuie bagati o multime de bani in hidroizolatie. Abia dupa aceea ma pot gandi la ce voi face mai departe", isi inventariaza problemele Mihai Danila.
Deocamdata, investitorul a reusit sa construiasca, pe zona adiacenta fortului, un complex sportiv. Chiar in fata vechilor ziduri a rasarit o cladire moderna, luminoasa, inconjurata de cateva terenuri de tenis. "Am investit pana acum o gramada de bani, dar inundarea fortului mi-a dat totul peste cap. Din cate stiu eu, probleme asemanatoare sunt si in celelalte forturi. De altminteri, cele mai multe activitati economice sunt de genul ciupercariilor, de pilda la Mogosoaia sau la Jilava", incheie patronul bucurestean, masurand din ochi apa din fortul inundat.
"E-hee-he, aici o sa fie Bellu 2"
Soarta fortificatiilor de la Popesti-Leordeni reprezinta un crunt exemplu al modului in care se razbuna timpul. In vechiul fort si in spatiul adiacent acestuia - compus din constructii dedicate prin definitie razboiului si producerii de moarte pe banda rulanta -, va incepe sa functioneze un urias cimitir ecumenic, pentru ortodocsi si catolici.
De mai bine de doua luni, zona a fost invadata de muncitori care au inceput sa renoveze cladirile, iar fortul este, deocamdata, depozit de materiale de constructii. In scurt timp va fi finalizata cladirea administrativa a viitorului cimitir din sudul Capitalei. Drumul pana la fort este acum un lac mustind de noroi si pigmentat pe alocuri cu ciulini uscati.
"E-hee-he, aici o sa fie loc pentru zeci de mii de morminte. Bellu 2, asa ii zice. Chiar in fort o sa facem doua capele Ð una pentru ortodocsi si alta pentru catolici", spune unul dintre muncitorii care renoveaza cladirile din preajma fortului. Omul este inconjurat de o haita de maidanezi jegariti. In rest, in fortificatia cu ziduri groase de mai bine de un metru si jumatate tonele de materiale de constructii si utilaje stau in stive. "Bucata centrala e intreaga. De pe laturi au incercat sa fure caramida, in vremea in care fortul era parasit", mai sustine muncitorul.
Cartierul general al muraturilor pentru "jumate de popor"
Destinatia cea mai prozaica pentru o fortificatie din centura Bucurestiului a fost data de comunisti fortului de la Chiajna. In urma cu mai multe decenii, Fortul 18 a fost donat cu acte si cu tot patrimoniul catre Intreprinderea de Legume-Fructe (ILF) Militari. Rapid, vechea cladire a fost transformata in cartierul general al muraturilor si al verzei murate romanesti. "Ce vremuri erau, domnule! Puneam gogonele zemoase si varza bine murata, frageda, din care manca toata armata romana, plus jumate de popor. Se facea aici o varza murata nemaipomenita. Nici acra, nici dulce - frageda atat cat trebuie la sarmale", plescaie in amintirea vremurilor trecute nea Costel, un vechi angajat al depozitului. Tranzitia si cresterea apetitului romanilor pentru castravetii bulgaresti au schimbat din nou soarta Fortului 18, care acum este pustiu si inchis in asteptarea viitorului sau. Cum intregul complex a fost cumparat de un mare producator de ape minerale si sucuri, este de asteptat ca nu in foarte mult timp Fortul 18 Chiajna sa capete o alta destinatie non-militara. Pana atunci, fortul ramane un exemplu stralucit al modului in care o instalatie militara a putut fi adaptata la o utilizare civila.
"Sunt pereti de doi metri grosime aici"
Vizitatorii fortului Chiajna pot vedea si acum camerele pentru depozitarea munitiei, compartimentate cu pereti despartitori, in bazine de cateva mii de litri fiecare. Aici, in urma cu nu foarte multi ani, incapeau camioane intregi cu varza si patlagele numai bune de murat. Una dintre putinele incaperi care nu a fost folosita pentru acrituri este fosta bucatarie a fortului, o incapere larga in care, intr-un colt, se afla trei plite imense pe care se pregateau bucatele pentru strajerii Bucurestiului. In podeaua incaperii este sapat putul de unde se obtinea apa de baut. In rest, intregul complex este strabatut de tuneluri inguste, groase cat sa incapa un om taras. Aceste tuneluri unesc incaperile intre ele.
Mai multe scari intortocheate duc spre culmea colinei, acolo unde in urma cu un secol si jumatate erau montate piesele de artilerie. Prea putini localnici isi mai amintesc de locul unde pe vremuri erau amplasate cazarmile trupei sau de locuinta comandantului fortului, transformata intre timp in carciuma. "Sunt ziduri de doi metri grosime aici si temperatura este aproape aceeasi de la vara la iarna. Pe vremea cand erau geamuri, iarna puteam sa stam inauntru in pulover, chiar daca nu exista vreo sursa de incalzire", isi aminteste nea Costel.
Omul isi aduce aminte si ca, la un moment dat, impreuna cu cativa angajati ai ILF-ului, a incercat sa intre in subteranele care unesc fortificatiile: "Am mers de ni s-au terminat doua randuri de lanterne si ni s-a facut frica. Atunci ne-am intors. Bunicii nostri zic ca tunelurile merg pana la Jilava. Ne-am speriat si n-am avut curaj sa mergem mai departe".
Responsabilii vremurilor trecute reusisera sa valorifice economic aproape totul. Fostele dormitoare pentru trupa - niste baraci din care astazi a ramas doar fundatia de piatra - erau depozite pentru ceapa uscata. In total, fortul de la Chiajna asigura aproape o suta de slujbe in procesul de gestionare a circuitului muraturilor. "Asta era industrie mare, domnule! Doar dogari aveam 18, care tot timpul faceau butoaie pentru muraturile noastre", mai spune nea Costel, aruncandu-si o privire melancolica peste zidurile aparate acum doar de un biet caine. Ultimul aparator al fortului de vest al Bucurestiului.
111,5 milioane lei aur pentru 18 forturi
La vremea ei, reteaua formata din 18 forturi a costat 111,5 milioane lei aur, adica de trei ori bugetul anual alocat armatei romane. Centura de fortificatii a Bucurestiului a fost construita dupa planurile unui celebru arhitect militar belgian, generalul Henri Alexis Brialmont. Pe baza unui raport al Ministerului de Razboi din anul 1888, belgianul a intocmit, un an mai tarziu, proiectul fortificatiilor, iar constructia efectiva a fost demarata in 1884.
Ridicarea centurii de fortificatii a durat mai bine de doua decenii, lucrarile fiind deosebit de complexe. Toate cele 18 puncte erau unite de o sosea si de o cale ferata. Peste mai bine de un veac, aceasta avea sa fie cunoscuta ca linia de centura a Bucurestiului, pierzandu-si insa o buna parte din importanta martiala si din infrastructura trecutului. Mai trebuie spus ca intre forturi erau pozitionate tot atatea baterii subterane. In total, in centura de fortificatii a Capitalei erau pozitionate circa 240 de piese de artilerie.
Tot acest efort imens, pentru o tara care isi capatase independenta de doar un deceniu, a fost o jertfa adusa doctrinei militare la moda in acele timpuri, care sustinea ca punctul care trebuie aparat cu orice pret este Capitala. In esenta, Bucurestiul urma sa devina, in caz de invazie, punct de repliere, dar si zona pentru lansarea de operatiuni militare de amploare, de la Dunare pana la Carpati. Ironia istoriei a facut ca, la putin timp dupa realizarea fortificatiilor, in primul razboi mondial, Bucurestiul sa fie ocupat fara prea mult efort de armata germana.
Incinte interzise civililor
O parte din fortificatiile construite cu un veac in urma si-au pastrat destinatia initiala, gazduind in continuare unitati militare. Este cazul mai ales al fortificatiilor din zona de sud-vest a Bucurestiului, adica a lantului Bragadiru, Magurele si Jilava. E drept, acum aceste forturi au cu totul alte roluri decat cele din vremea razboaielor mondiale. Fie ca sunt poligoane de tragere, sedii de unitati militare sau pur si simplu depozite, forturile din aceasta arie raman incinte interzise vizitatorului civil.
De fapt, aceasta este singura parte din vechiul lant de fortificatii din jurul Bucurestiului care a reusit sa-si mentina un timp indelungat un rol apropiat de cel initial. Fortul 13 Jilava are si el o destinatie care-l face inaccesibil vizitatorului civil, aceea de puscarie. Numele lui este chiar pe cale sa devina substantiv comun in limba romana, cu semnificatia de loc de detentie.
Ziduri aruncate la gunoi de istorie
Soarta celor 18 forturi si a tot atatea baterii a fost pecetluita de progresele chimiei si ale aviatiei de la inceputul secolului XX. Dezvoltarea remarcabila a explozibililor si a bombardamentelor aeriene a facut ca fortificatiile clasice sa fie inutile in razboiul modern. Acest soc a fost resimtit din plin in primul razboi mondial, cand fortificatiile de la Liege, proiectate de acelasi general belgian, au fost distruse fara prea multe eforturi de nemti. Responsabilii militari romani din acele vremuri si-au dat seama de problema si au demontat rapid piesele de artilerie din forturi, toate tunuri de cea mai buna calitate produse de Krupp, transformandu-le in artilerie mobila. De fapt, forturile erau deja abandonate in momentul in care armata germana se apropia de Bucuresti.
Sursa: Romania Libera
QUOTE
Sub Palatul Golescu, situat langa stadionul Giulesti, a fost depistat un coridor subteran care da inspre lunca Dambovitei . Coridorul a fost folosit si de Tudor Vladimirescu. "De pe la 1826 ne-au ramas cateva relatari care ne dau o imagine asupra catacombelor de sub capitala Tarii Romanesti. La acea vreme haiduceau in zona vestitii Tunsu si Grozea. Timp de multi ani, ei au bagat spaima in boierii din Bucuresti, in special in cei care aveau casele in zona actualei sosele Panduri. Ii calcau mereu, iar poterele nu puteau face nimic. Desi reuseau sa ii localizeze si sa-i incercuiasca, cand sa puna mana pe ei haiducii dispareau "intrand in pamant", adica coborau in subteran. Astazi putem afirma ca sub aceasta sosea erau o multime de coridoare subterane, late de trei metri si inalte de doi metri. Dar toate datele acestea au palit atunci cand am intrat in contact cu alte informatii recente. Labirintul subteran vechi al orasului pare neinsemnat pe langa cel construit din ordinul lui Ceausescu. Datele mi-au parvenit de la militarii care au intrat in subteranele fostului Comitet Central, actualul Senat la Romaniei, respectiv de la maiorul Gheorghe Grigoras si capitanul Nicolae Grigoras, de la unitatea speciala de lupta antiterorista. Ei au intrat in aceste catacombe chiar pe 25 decembrie 1989, impreuna cu un grup de genisti si pirotehnisti", explica muzeograful Dan Falcan.
Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare. Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit... un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. "In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est" , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. "In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca... nu se poate". Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.
Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe
"Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo", ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.
Sorin Golea
Conform relatarii militarilor, la subsolul cladirii au gasit un tunel, nu prea lung, care coboara intr-un fel de cazarma. Opt camere cu paturi pliante. Din aceste camere pornesc mai multe culoare, unul ducand chiar pana la etajul II al cladirii. Pe un alt culoar se poate ajunge la un buncar mai larg, la 7 metri adancime. Se trece apoi de o usa blindata si se ajunge la un apartament spatios, la adancimea de 9 metri. Militarii au cautat apoi camera in care se afla sistemul de ventilatie si s-au trezit pe un nou culoar. Dupa ce au strabatut aproximativ 30 de metri au gasit o nisa cu o lada mare, in care erau 16 barci din cauciuc, cu pompe de umflare. Dupa alti 20 de metri militarii au observat ca peretii tunelului au alta culoare, sunt mai noi si sunt acoperiti cu un fel de rasina sintetica. Dupa inca 10 metri culoarul se infunda. Chiar la capat se afla un piedestal din lemn pe care era asezat un capac de WC. Au ridicat capacul iar sub el au gasit un chepeng de fier. L-au ridicat si au gasit... un rau cu apa curata, care curge intr-o matca artificiala din beton. Are latimea de circa 1,5 metri si adancimea de aproximativ un metru. Raul se afla la aproximativ 12 metri sub platforma Pietei Revolutiei . Cele 16 barci erau folosite de fapt pentru acesta cale de navigatie. Albia amenajata are pe lateral bare metalice facute pentru oprirea sau impulsionarea barcilor. "In opinia militarilor, raul secret duce catre un lacurile din afara orasului, in nord, si Dambovita, in sud-est" , subliniaza Falcan. Ofiterii au vorbit insa de existenta unui alt canal similar, la capatul unui alt tunel, precum si de un sistem de inundare a labirintului, pe sectiuni. In cazul in care un eventual fugar e urmarit, el poate inunda portiuni de tunel in spatele lui pentru a opri urmaritorii. A mai fost gasita o gura de iesire din labirint in curtea interioara a fostului CC, de unde, printr-o retea de canale, se poate intra in canalizarea orasului, de unde se poate iesi catre Dambovita. Reteaua are guri de iesire in Palatul Regal, Biserica Cretzulescu si magazinul Muzica. "In urma unor cercetari ulterioare a reiesit ca ramificatiile subterane au corespondenta cu circa 80 de obiective din Bucuresti, cum ar fi cladirea ASE, Casa Enescu, Opera Romana etc. Subliniez, relatari sunt ale unor ofiteri din cadrul armatei. Lucru foarte interesant, nimeni nu neaga existenta acestor cai de navigatie secrete, dar cand am incercat sa le exploram, nu ni s-a permis pe motiv ca... nu se poate". Despre aceste galerii ale lui Ceausescu ne-a vorbit si Radulescu Dobrogea, presedintele asociatiei Ecocivica, fost inspector de mediu in Primaria Capitalei, omul care s-a ocupat multi ani de panza freatica a orasului. El sustine ca stie de aceste galerii ale lui Ceausescu si ca apa limpede care curge prin ele este panza freatica de sub oras.
Administratorii Senatului au vazut numai intrarea in catacombe
"Pot sa va spun ca am auzit despre aceste lucruri, dar nu le-am vazut. Exista o cale de comunicatie subterana care pleaca din Senat catre Piata Revolutiei, o cale care pleaca de la Palatul Regal catre Piata si inca una, tot din Palatul Regal, catre Biserica Cretzulescu. Intrarile in aceste cai de acces le-am vazut, dar unde se opresc, nu stiu, nu este treaba noastra sa cotrobaim pe acolo", ne-a declarat inginer Constantin Bratu, directorul tehnic al administratiai cladirii Senatului Romaniei.
Sorin Golea
QUOTE
Un film CNN despre subteranele Pietii Palatului, interzis in Romania
CNN a realizat un film despre subteranele Pietii Palatului, in regia unui bulgar. Acest film, prezentat de televiziunea bulgara in timpul evenimentelor din 1989, este interzis si astazi in Romania. Filmul arata sistemul de tuneluri si camerele bine iluminate, rezervele de hrana, armament etc. de sub Piata Palatului. Cei care vad filmul se pot intreba - pe buna dreptate - de ce nu a "fugit" Ceausescu prin tuneluri si a preferat sa ia elicopterul, astfel ca sa fie "vazut" de multimile din Piata Palatului? Motivul este unul foarte simplu: Ceausescu "trebuia vazut" de mase cum "fuge", ca "abandoneaza" puterea. Astfel ca devenea logica acreditarea conspiratorilor din decembrie 1989 drept "noua putere". Cei care au interzis filmul de la CNN - prezentat in schimb de bulgari - au stiut foarte bine ce fac: este un film care dovedeste ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost arestat si se gasea sub control, inca din 22 de decembrie, in sediul CC. Versiunea ca era "cautat" prin tara cadea. Iar complotul iesea imediat la iveala. (Vladimir ALEXE)
CNN a realizat un film despre subteranele Pietii Palatului, in regia unui bulgar. Acest film, prezentat de televiziunea bulgara in timpul evenimentelor din 1989, este interzis si astazi in Romania. Filmul arata sistemul de tuneluri si camerele bine iluminate, rezervele de hrana, armament etc. de sub Piata Palatului. Cei care vad filmul se pot intreba - pe buna dreptate - de ce nu a "fugit" Ceausescu prin tuneluri si a preferat sa ia elicopterul, astfel ca sa fie "vazut" de multimile din Piata Palatului? Motivul este unul foarte simplu: Ceausescu "trebuia vazut" de mase cum "fuge", ca "abandoneaza" puterea. Astfel ca devenea logica acreditarea conspiratorilor din decembrie 1989 drept "noua putere". Cei care au interzis filmul de la CNN - prezentat in schimb de bulgari - au stiut foarte bine ce fac: este un film care dovedeste ca, in decembrie 1989, Ceausescu a fost arestat si se gasea sub control, inca din 22 de decembrie, in sediul CC. Versiunea ca era "cautat" prin tara cadea. Iar complotul iesea imediat la iveala. (Vladimir ALEXE)
QUOTE
Din descrierile aparute in presa, intelegem ca orasul din subsolul Casei Poporului ascunde munti de gunoaie si fecale, masinile SRI si multe legende. Daca despre legende romānii au auzit multe, despre faptul ca la 19 metri sub Palatul Parlamentului avem un oras inundat, poate ca nu. Conducerea Parlamentului incearca, se pare, sa ne ascunda secretele catacombelor de sub Casa Poporului.
Iti amintesti probabil zvonurile care circulau imediat dupa "revolutie", cum ca ar exista o sumedenie de tuneluri sub Bucuresti, multe dintre ele constituind legaturi "strategice" intre diferite obiective, ba ale securitatii, ba ale teroristilor, in mod sigur ale puterii trecute ... Sau faptul ca subteranul a revenit imediat in actualitate dupa difuzarea la televiziune a unor imagini filmate chiar in tuneluri.<img align="right" width="150" src="http://www.adevarulonline.ro/img/photoarchive/Subsol-Parlament086_3949.jpg">
Poate si discutiile si variantele dinainte, potrivit carora "conducatorul mult-iubit" intentiona, printre altele, sa construiasca in asa fel Casa Poporului incāt invitatii oficiali sa fie adusi direct de la aeroport pentru a vedea doar fieful sau si zona Centrului Civic, adica ce considera el mai frumos. Ei bine, dincolo de zvonurile ca s-ar fi tras din spatele unor ziduri ale Palatului, aflate la capatul unor astfel de tuneluri, astfel incāt soldatii au replicat in asa mod incāt a fost la un pas de distrugere tocmai Biblioteca, exista o realitate cu mult mai actuala: parlamentarii lucreaza deasupra unui morman de gunoi.
Legendele despre Casa Poporului si tunelurile lui Ceausescu, intrate de ani buni in folclorul bucurestean, pare-se ca au totusi un sāmbure de adevar. Din subsolul tehnic al cladirii pleaca tuneluri de dimensiuni respectabile. Unul dintre ele inconjoara Casa Poporului pentru a servi ca acces pentru interventiile tehnice la instalatiile de caldura. Insa marimea catacombelor si spusele unuia dintre cei care au lucrat la cladire, potrivit caruia ar exista inca multe alte niveluri dedesubt, ridica inca intrebari. Raspunsurile intra, cum era de asteptat, in sfera informatiilor clasificate. Inginerul-sef al Trustului Carpati a declarat ca exista, sub Casa Poporului, doua buncare antiatomice si opt tuneluri de fuga.
Gunoi asigurat antiatomic.
Suparati pe scandalul lansat in presa relativ la cele 2000 de tone de gunoi, a caror evacuare ar costa miliarde, parlamentarii au permis jurnalistilor sa intre in adapostul antiatomic. Probabil suparati pe ironiile aparute in presa, acestia au invitat ziaristii sa-si murdareasca pantofii prin galeriile intunecate, pline de apa si de mizere, prin care se pare ca n-a calcat pāna acum nici un parlamentar. Oamenii de presa au avut acces pāna la 15 metri sub pamānt, nivel de unde incepe partea secreta a buncarelor. Constructorul care a lucrat la aceasta cladire inca de pe vremea lui Ceausescu, alaturi de un arhitect si alti patru reprezentanti ai Secretaritului Tehnic, au constituit grupul ce a calauzit ziaristii prin galeriile intunecate ale Casei Poporului. "Putem rezista la doua bombe nucleare succesive. Asa a fost calculat acest adapost dupa metoda sovietica, iar aici diafragma zidului e de 1,40 metri", a declalat acesta. Insa din acel loc pāna la nivelul 29 sub pamānt se pare ca incepeau, de fapt, adevaratele adaposturi, functionale in caz de atac nuclear.
Periplul a semanat, pentru ziaristi, cu o excursie de un weekend intr-o pestera, unde au coborāt echipati corespunzator: haine pentru temperaturi scazute, lanterne puternice, statii si telefoane. Dedesubt, culoare imense, cu tevi sparte, cizme de cauciuc desperecheate si cutii de tabla de la celebrele conserve cu fasole si cārnati, meniul-standard al muncitorului romān de pe vremea lui Ceausescu.
Ca un semn ca pe acolo s-a trecut si dupa '90, pe jos se aflau si pachetele de staniol pe care scria "Susanli ciubuk". Sub Palatul Parlamentului se afla in fapt, un mic oras, partial folosit ca depozit sau garaj si, partial pustiu sau inundat. De exemplu, tunelul care duce la tribuna oficiala, aflata pe peluza din fata cladirii, si care are drept scop evacuarea oficialilor in caz ca pe timpul unei parade militare se intāmpla ceva grav, este plin cu apa. Si adapostul antiaerian prezentat ziaristilor nu era, de fapt, decat un beci murdar pe podeaua caruia baltesc cāteva degete de apa. Se pare insa ca sub acest adapost, aflat la 19 metri sub pamānt, se mai afla un altul, la cota minus 27, functionabil si pregatit pentru familia Ceausescu, dar despre a carui existenta nu vrea sa vorbeasca nimeni oficial.<img align="right" width="150" src="http://www.realitatearomaneasca.ro/poze/stire/4880167666844631307650350.jpg">
"Casa Poporului rezista la impactul cu o racheta", a asigurat secretarul general adjunct al Camerei Deputatilor, Mihai Unghianu. Peretii sunt construiti din beton armat, iar armatura nu e din fier-beton, ci din sina de tren si tramvai! In plus, exista doua puturi de apa proprii, care ating 270 de metri adāncime, nefolosite inca in actualele instalatii, care sunt conectate la aceleasi sisteme ca cetateanul de rānd. Cu alte cuvinte, diriguitorii n-au avut totala incredere in apa mai curata, ci o folosesc in continuare pe cea filtrata, de la suprafata. Acum se afla insa in lucru o centrala proprie, mostenita de deputati o data cu cladirea. Tevaraia, care e aceeasi din anii '80, va fi si ea schimbata anul viitor, pentru a oferi Casei Poporului autonomie integrala.
Pe primele locuri in lume.
"Cele doua buncare au fost preluate de armata, pentru ca unul dintre ele are tot ce-i trebuie", a subliniat inginerul constructor. "Cel complet echipat ar putea fi faimosul tunel al lui Ceausescu, cel izolat in plumb, deoarece a fost echipat in sistem sovietic, asa cum prevedea Pactul de la Varsovia". Doua tuneluri dintre cele opt de baza exista sigur sub Casa Poporului si sunt functionale.
Unul, putin mai lung de 60 de metri, ajunge pāna la fostul Bulevard Victoria Socialismului. Celalalt, ramas nefinisat, iese dupa 500 de metri in tunelul de metrou, la statia Izvor. Despre celelalte, nimic. Cei care au lucrat inainte de '89 isi aduc totusi aminte de militari pierduti zile intregi in subteran, considerati dezertori si care au reusit sa iasa la lumina tocmai prin Baneasa. Dar, accesul la sistemul de galerii care exista sub Bucuresti, si despre care se vorbeste din perioada interbelica, s-ar putea face de undeva de mai jos de 19 metri, sub cota 0, unde au acces cei care lucreaza acum la Palatul Parlamentului. "Mai jos de atāt, noi nu avem voie", au spus cei care au fost delegati sa conduca "expeditia".
Se pare ca nici macar un cutremur mai mare, readus cu obedienta in actualitate prin discutiile din ultima vreme, nu ar afecta Casa Poporului. Dupa dezastrul din '77, ce a afectat capitala in proportii neasteptate, familia Ceausescu (aflata la Neptun) a dat comanda de ridicare a Centrului Civic al Bucurestiului si a Casei Poporului. Concepute in asa fel incāt sa nu fie urnite de un alt seism, chiar de 9 grade pe scara Richter, cladirile sunt depasite insa in multe privinte de Casa Poporului.
Formata din 18 corpuri, pe fundatii separate, Casa Poporului a mutat nu muntii, ci un deal din loc. La propriu!Inainte, in locul unde se afla acum Palatul Parlamentului, se afla un deal, iar sub el nu existau pānzele freatice de suprafata, ca dedesubtul intregii Capitale. De aceea, puturile de sub cladire merg pāna la 270 de metri, deasupra acestei cote solul fiind strāncos. Surpriza constructorilor a fost descoperirea unei gropi comune de pe la 1600, in care erau inhumati mortii unei epidemii de ciuma. Groapa a fost acoperita, iar constructia a trebuit s-o ocoleasca.
Mostenirea dictatorului Ceausescu l-ar umili pe faraonul Keops. Cele 20000 de militari care au lucrat din '83 pāna in '90 la Casa Poporului au lasat un volum construit mai mare decāt egiptenii. Casa Poporului este pe locul trei din lume ca volum. Primii sunt americanii, cu o baza de rachete, pe locul doi sunt stramosii mexicanilor, cu o piramida, iar romānii sub Ceausescu ocupa locul trei, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Piramida lui Keops, fiind depasita. Ca suprafata, tot dupa americani suntem, singura constructie mai mare decāt Casa Poporului fiind Pentagonul. Ceausescu - ca si faraonii egipteni, a lasat in monumentul sau un papirus. Dictatorul a lasat, ingropat sub scara principala, un mesaj adresat eternitatii.
Asadar, subsolul tehnic al Casei Poporului ajunge pāna la 19 metri sub pamānt. Pāna acum s-au scos si transportat de aici la groapa Glina peste 2000 de tone de deseuri, si inca au ramas moloz si resturi. Fierul recuperat din deseuri se vinde, banii urmānd a intra in bugetul de stat. Cāteva sute de muncitori, organizati in cinci echipe, lucreaza inca in aceste catacombe imense, care sunt curatate pas cu pas si urmeaza sa se transforme, la rāndul lor, in garaje sau depozite pentru arhive. O parte a subsolului este in custodia unor servicii secrete, care-si adapostesc aici masinile.
Pe teritoriul militarizat al unui astfel de serviciu se afla si cele doua coloane in care sunt ziditi cilindrii cu hārtiile semnate de Nicolae Ceausescu, pentru a fi puse la temelia cladirii. Nici un parlamentar nu a vizitat insa locul. O explicatie a faptului ca nici un parlamentar nu a coborat in beciurile cladirii ar putea sta in legenda descoperirii acelei gropi comune si in faptul ca bacilul care produce ciuma poate rezista sute de ani.
Iti amintesti probabil zvonurile care circulau imediat dupa "revolutie", cum ca ar exista o sumedenie de tuneluri sub Bucuresti, multe dintre ele constituind legaturi "strategice" intre diferite obiective, ba ale securitatii, ba ale teroristilor, in mod sigur ale puterii trecute ... Sau faptul ca subteranul a revenit imediat in actualitate dupa difuzarea la televiziune a unor imagini filmate chiar in tuneluri.<img align="right" width="150" src="http://www.adevarulonline.ro/img/photoarchive/Subsol-Parlament086_3949.jpg">
Poate si discutiile si variantele dinainte, potrivit carora "conducatorul mult-iubit" intentiona, printre altele, sa construiasca in asa fel Casa Poporului incāt invitatii oficiali sa fie adusi direct de la aeroport pentru a vedea doar fieful sau si zona Centrului Civic, adica ce considera el mai frumos. Ei bine, dincolo de zvonurile ca s-ar fi tras din spatele unor ziduri ale Palatului, aflate la capatul unor astfel de tuneluri, astfel incāt soldatii au replicat in asa mod incāt a fost la un pas de distrugere tocmai Biblioteca, exista o realitate cu mult mai actuala: parlamentarii lucreaza deasupra unui morman de gunoi.
Legendele despre Casa Poporului si tunelurile lui Ceausescu, intrate de ani buni in folclorul bucurestean, pare-se ca au totusi un sāmbure de adevar. Din subsolul tehnic al cladirii pleaca tuneluri de dimensiuni respectabile. Unul dintre ele inconjoara Casa Poporului pentru a servi ca acces pentru interventiile tehnice la instalatiile de caldura. Insa marimea catacombelor si spusele unuia dintre cei care au lucrat la cladire, potrivit caruia ar exista inca multe alte niveluri dedesubt, ridica inca intrebari. Raspunsurile intra, cum era de asteptat, in sfera informatiilor clasificate. Inginerul-sef al Trustului Carpati a declarat ca exista, sub Casa Poporului, doua buncare antiatomice si opt tuneluri de fuga.
Gunoi asigurat antiatomic.
Suparati pe scandalul lansat in presa relativ la cele 2000 de tone de gunoi, a caror evacuare ar costa miliarde, parlamentarii au permis jurnalistilor sa intre in adapostul antiatomic. Probabil suparati pe ironiile aparute in presa, acestia au invitat ziaristii sa-si murdareasca pantofii prin galeriile intunecate, pline de apa si de mizere, prin care se pare ca n-a calcat pāna acum nici un parlamentar. Oamenii de presa au avut acces pāna la 15 metri sub pamānt, nivel de unde incepe partea secreta a buncarelor. Constructorul care a lucrat la aceasta cladire inca de pe vremea lui Ceausescu, alaturi de un arhitect si alti patru reprezentanti ai Secretaritului Tehnic, au constituit grupul ce a calauzit ziaristii prin galeriile intunecate ale Casei Poporului. "Putem rezista la doua bombe nucleare succesive. Asa a fost calculat acest adapost dupa metoda sovietica, iar aici diafragma zidului e de 1,40 metri", a declalat acesta. Insa din acel loc pāna la nivelul 29 sub pamānt se pare ca incepeau, de fapt, adevaratele adaposturi, functionale in caz de atac nuclear.
Periplul a semanat, pentru ziaristi, cu o excursie de un weekend intr-o pestera, unde au coborāt echipati corespunzator: haine pentru temperaturi scazute, lanterne puternice, statii si telefoane. Dedesubt, culoare imense, cu tevi sparte, cizme de cauciuc desperecheate si cutii de tabla de la celebrele conserve cu fasole si cārnati, meniul-standard al muncitorului romān de pe vremea lui Ceausescu.
Ca un semn ca pe acolo s-a trecut si dupa '90, pe jos se aflau si pachetele de staniol pe care scria "Susanli ciubuk". Sub Palatul Parlamentului se afla in fapt, un mic oras, partial folosit ca depozit sau garaj si, partial pustiu sau inundat. De exemplu, tunelul care duce la tribuna oficiala, aflata pe peluza din fata cladirii, si care are drept scop evacuarea oficialilor in caz ca pe timpul unei parade militare se intāmpla ceva grav, este plin cu apa. Si adapostul antiaerian prezentat ziaristilor nu era, de fapt, decat un beci murdar pe podeaua caruia baltesc cāteva degete de apa. Se pare insa ca sub acest adapost, aflat la 19 metri sub pamānt, se mai afla un altul, la cota minus 27, functionabil si pregatit pentru familia Ceausescu, dar despre a carui existenta nu vrea sa vorbeasca nimeni oficial.<img align="right" width="150" src="http://www.realitatearomaneasca.ro/poze/stire/4880167666844631307650350.jpg">
"Casa Poporului rezista la impactul cu o racheta", a asigurat secretarul general adjunct al Camerei Deputatilor, Mihai Unghianu. Peretii sunt construiti din beton armat, iar armatura nu e din fier-beton, ci din sina de tren si tramvai! In plus, exista doua puturi de apa proprii, care ating 270 de metri adāncime, nefolosite inca in actualele instalatii, care sunt conectate la aceleasi sisteme ca cetateanul de rānd. Cu alte cuvinte, diriguitorii n-au avut totala incredere in apa mai curata, ci o folosesc in continuare pe cea filtrata, de la suprafata. Acum se afla insa in lucru o centrala proprie, mostenita de deputati o data cu cladirea. Tevaraia, care e aceeasi din anii '80, va fi si ea schimbata anul viitor, pentru a oferi Casei Poporului autonomie integrala.
Pe primele locuri in lume.
"Cele doua buncare au fost preluate de armata, pentru ca unul dintre ele are tot ce-i trebuie", a subliniat inginerul constructor. "Cel complet echipat ar putea fi faimosul tunel al lui Ceausescu, cel izolat in plumb, deoarece a fost echipat in sistem sovietic, asa cum prevedea Pactul de la Varsovia". Doua tuneluri dintre cele opt de baza exista sigur sub Casa Poporului si sunt functionale.
Unul, putin mai lung de 60 de metri, ajunge pāna la fostul Bulevard Victoria Socialismului. Celalalt, ramas nefinisat, iese dupa 500 de metri in tunelul de metrou, la statia Izvor. Despre celelalte, nimic. Cei care au lucrat inainte de '89 isi aduc totusi aminte de militari pierduti zile intregi in subteran, considerati dezertori si care au reusit sa iasa la lumina tocmai prin Baneasa. Dar, accesul la sistemul de galerii care exista sub Bucuresti, si despre care se vorbeste din perioada interbelica, s-ar putea face de undeva de mai jos de 19 metri, sub cota 0, unde au acces cei care lucreaza acum la Palatul Parlamentului. "Mai jos de atāt, noi nu avem voie", au spus cei care au fost delegati sa conduca "expeditia".
Se pare ca nici macar un cutremur mai mare, readus cu obedienta in actualitate prin discutiile din ultima vreme, nu ar afecta Casa Poporului. Dupa dezastrul din '77, ce a afectat capitala in proportii neasteptate, familia Ceausescu (aflata la Neptun) a dat comanda de ridicare a Centrului Civic al Bucurestiului si a Casei Poporului. Concepute in asa fel incāt sa nu fie urnite de un alt seism, chiar de 9 grade pe scara Richter, cladirile sunt depasite insa in multe privinte de Casa Poporului.
Formata din 18 corpuri, pe fundatii separate, Casa Poporului a mutat nu muntii, ci un deal din loc. La propriu!Inainte, in locul unde se afla acum Palatul Parlamentului, se afla un deal, iar sub el nu existau pānzele freatice de suprafata, ca dedesubtul intregii Capitale. De aceea, puturile de sub cladire merg pāna la 270 de metri, deasupra acestei cote solul fiind strāncos. Surpriza constructorilor a fost descoperirea unei gropi comune de pe la 1600, in care erau inhumati mortii unei epidemii de ciuma. Groapa a fost acoperita, iar constructia a trebuit s-o ocoleasca.
Mostenirea dictatorului Ceausescu l-ar umili pe faraonul Keops. Cele 20000 de militari care au lucrat din '83 pāna in '90 la Casa Poporului au lasat un volum construit mai mare decāt egiptenii. Casa Poporului este pe locul trei din lume ca volum. Primii sunt americanii, cu o baza de rachete, pe locul doi sunt stramosii mexicanilor, cu o piramida, iar romānii sub Ceausescu ocupa locul trei, una dintre cele sapte minuni ale lumii, Piramida lui Keops, fiind depasita. Ca suprafata, tot dupa americani suntem, singura constructie mai mare decāt Casa Poporului fiind Pentagonul. Ceausescu - ca si faraonii egipteni, a lasat in monumentul sau un papirus. Dictatorul a lasat, ingropat sub scara principala, un mesaj adresat eternitatii.
Asadar, subsolul tehnic al Casei Poporului ajunge pāna la 19 metri sub pamānt. Pāna acum s-au scos si transportat de aici la groapa Glina peste 2000 de tone de deseuri, si inca au ramas moloz si resturi. Fierul recuperat din deseuri se vinde, banii urmānd a intra in bugetul de stat. Cāteva sute de muncitori, organizati in cinci echipe, lucreaza inca in aceste catacombe imense, care sunt curatate pas cu pas si urmeaza sa se transforme, la rāndul lor, in garaje sau depozite pentru arhive. O parte a subsolului este in custodia unor servicii secrete, care-si adapostesc aici masinile.
Pe teritoriul militarizat al unui astfel de serviciu se afla si cele doua coloane in care sunt ziditi cilindrii cu hārtiile semnate de Nicolae Ceausescu, pentru a fi puse la temelia cladirii. Nici un parlamentar nu a vizitat insa locul. O explicatie a faptului ca nici un parlamentar nu a coborat in beciurile cladirii ar putea sta in legenda descoperirii acelei gropi comune si in faptul ca bacilul care produce ciuma poate rezista sute de ani.
