Traim intr-o tara in care intrebarile aricilor deranjeaza. Eu, fiind pe post de arici intreb pe cineva care are posibilitatea sa-mi demonstreze ca asa ma vede. Nu conteaza ce. Importante nu erau cuvintele, ci semnul intrebarii de la sfarsitul propozitiei.
Discutia se purta prin intermediul acestor minunate si moderne mijloace de informare in masa (pardon, de pierdere a timpului in detrimentul familiei, prietenilor, si altor obligatii) numite forumuri. De fapt nu era chiar o discutie, ci mai mult o metoda de a testa existenta ecoului, pentru ca eu vorbeam, eu auzeam.
Dincolo de peretii imaginari, traia fiinta suprema si absoluta careia eu, ariciul, ii adresam o intrebare. Sau o rugaminte. Si ii explicam ca viata e complexa si are multe aspecte, si uneori nu are dreptate, ci doar are impresii.
In monologul sau, "the one" avea impresia ca le stie pe toate, si cand nu le mai stia pe toate stia sa apese pe butonul care inchidea discutia. Inchidea doar pentru arici, ca el, "the one" putea sa vorbeasca dincolo de usa la care a pus lacat, latrand precum un catelus care se simte la adapostul gardului.
Avand in vedere situatia, in care beneficiam de "privilegiul" de a posta acolo ideile mele, am fost surprins sa vad cum "the one" refuza dialogul inchizandu-mi pur si simplu gura. Stergand posturi si topicuri care respectau regulamentul, dar pentru ca deranjau cu semnele de intrebare care le ridicam. Asta e, traim intr-o lume cu reguli care nu se aplica celor care ar trebui sa le aplice. Iar aricii trebuie sa-si faca bagajele si sa plece in alta parte daca nu vor sa fie introdusi in aceeasi oala doar pentru ca vor sa-si sustina punctele de vedere (cu argumente, nu cu forta cum are impresia "the one" ca se face). Sau li se face un serviciu fiind banati in fel si chip, doar pe simplul motiv ca ridica privirea catre nivelul superior (superior doar in mintea si imaginatia acelui "the one") desenandu-i cat de eronat gandeste si se comporta. Sau daca scapai totusi de ban, erai bagat in grupul celor care au nevoie de supervizare, ca poate sa nu dai vreun porumbel pe-acolo. Ca si cum nu suntem majori si vaccinati, si nu stim sa punem macar cenzura bunului nostru simt. Anyway, cine-a zis ca viata-i dreapta. Lumea asta virtuala iti da posibilitatea sa anulezi distante de mii de kilometrii, dar din pacate aproprierea e doar de suprafata, spiritul ramane la fel de mic si negru, doar ca ti se da posibilitatea sa-l afisezi (si de cele mai multe ori sa ramai in anonimat), si sa-l folosesti atunci cand ti se pare ca cineva care a venit pe proprietatea ta virtuala e mai bun sau mai drept decat tine. Cu genul asta de contra exemple pozitive trebuie sters pe jos pana nu le mai ramane nimic din principiile in care cred si pe care vor sa si le intareasca. De ce sa nu ii faci sa-ti accepte ideile, sa taca atunci cand vrei tu, sa le dai ban cand muschii tai care fac click pe mouse nu vor sa-i mai vada. Cat de puternic trebuie sa te simti atunci cand stii ca 50 de oameni tremura de frica in fata monitorului, asteptand cu infrigurare sa vada ce se mai intampla, ce rebel mai posteaza, cine isi mai ia ban, dar totusi, nu intervin cu nimic acei 50 de oameni doar prin simplu motiv ca au impresia ca au nevoie de ceva de la tine. Si timpul trece, si oamenii nu se mai revolta, ci inghit in sec si isi vad de ale lor. Nu-i normal sa te simti puternic? Sa simti cum devii "the one", cum la un click de-al tau lumea tace, incremenita, de teama sa nu te superi si sa le strici jucariile, sau sa le iei cuvintele sau ideile.
Pai domnule "the one", sau aspirant la post din-asta, daca incepi sa crezi ca devii puternic prin simplul fapt ca detii butonul potrivit care opreste temporar niste oameni sa se intalneasca, sa faca planuri, sa schimbe idei, sa-si povesteasca problemele si sa gaseasca rezolvari, sa stii ca esti pe un drum la capatul caruia nu e nimic bun. Pentru ca imparatia ta virtuala se termina atunci cand te ridici de la monitor, si dincolo de usa camerei tale intunecate e ceea ce se numeste perceptia realitatii. Pe care creierul tau si-o aminteste ca fiind ceea ce conteaza totusi pentru corpul pe care din greseala cineva l-a conceput acum cativa ani (cu multi ani inainte de a se gandi sa-ti ataseze si un creier, drept urmare in ciuda aspectului matur, ai mintea blocata undeva intre etaje intre grupa mijlocie si grupa mare).
Question Authority -- and the authorities will question you.
P.S.: Povestea ariciului a dus la nasterea acestui nou forum: BMW in da' net. Pentru ca sa nu creada lumea ca ne facem bisericute prin alte locuri, ne vom construi una noua aici. In speranta ca adminii acestui nou forum nu vor innebuni niciodata si nu se vor crede "za oan".. sa-i dam totusi drumul.. Viata merge inainte, haideti sa trecem peste ce-a fost.