poezii, :P Options

[INTERCEPTOR]

avem de toate pe forum.numai poezii nu.


incep eu


Eram barbatul care-n singuratati petrece,
Ca vulturul plesuv pitit în stânca rece.
Nesuferind câmpia fugeam de cei de jos,
Bateam din aripi iute spre muntele sticlos,
Si peste creste ninse facând ocoluri rare
Granitul mohorât îl apucam în gheare;
Sa scriu pe cer elipse eu ma credeam ales,
Pe sus scoteam un tipat de nimeni înteles.

Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
În care n-au stiut sa-ti spuna,
În care n-au putut sa-ti dea
Atât cât ar fi vrut,
Atâta - cât poate doru-ti le cerea
În dragostea,
În îndoiala,
În deznadejdea unei clipe …

Iubeste-mi mâinile
Si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea târziu venira-n cale-ti
Si prea c**ând se duc de tot …

Dezleaga-mi sufletul de vina
Ca in c**ând n-am sa-ti mai pot
Aduce-n mâini
Si-n ochi
Duritul,
Târziul zâmbet de lumina …




altaaa
Si iar mi-e sufletul la tine
Atât de-ntreg,
Atât de tot,
Ca-mi sorb o lacrima si-mi pare
Ca cere,
Mângâie,
Si doare,
De parca tu ai plâns-o-n mine,
De parca ti-am venit de tot …

Asa ! … da-mi mâinile-amândoua,
Si ochii amândoi mi-i da,
Deschisi adânc
Si mult
Si-aproape
Pân-vom închide-o sub pleoape
Aceeasi stea topita-n doua
De mult ce ia
De mult ce da …

Si cale gândului se-nchide
Doar lacrimile vad si cer …
Si nu mai am nici ochi,
Nici gura …
Pe valul marii ce ma fura
Privirile nu-si pot deschide
Decât fereastra dinspre cer …



si alta...


Te duci si ani de suferinta
N-or sa te vaza ochi-mi tristi,
Înamorati de-a ta fiinta,
De cum zâmbesti, de cum te misti.

Si nu e blând ca o poveste
Amorul meu cel dureros,
Un demon sufletul tau este
Cu chip de marmura frumos.

În fata farmecul palorii
Si ochi ce scânteie de vii,
Sunt umezi înfioratorii
De lingusiri, de viclenii.

Când ma atingi, eu ma cutremur,
Tresar la pasul tau când treci,
De-al genei tale gingas tremur,
Atârna viata mea de veci.

Te duci si rau n-o sa-mi mai para
De-acum de ziua cea de ieri,
Ca nu am fost victima iara
Neînduratelor dureri.

C-auzu-mi n-o sa-l mai întuneci
Cu-a gurii dulci suflari fierbinti,
Pe frunte-mi mâna n-o s-o luneci
Ca sa ma faci sa-mi ies din minti.

Puteam numiri defaimatoare
În gândul meu sa-ti iscodesc,
Si te uram cu-nversunare,
Te blestemam, caci te iubesc.

De-acum nici asta nu-mi ramâne
Si n-o sa am ce blestema,
Ca azi va fi ziua de mâine,
Ca mâini toti anii s-or urma -

O toamna care întârzie
Pe-un istovit si trist izvor;
Deasupra-i frunzele pustie -
A mele visuri care mor.

Viata-mi pare-o nebunie
Sfârsita far-a fi-nceput,
În toata neagra vecinicie
O clipa-n brate te-am tinut.

De-atunci pornind a lui aripe
S-a dus pe veci norocul meu -
Reda-mi comoara unei clipe
Cu ani de parere de rau!




bisss







dastea scurte si la obiect la suflet


sper sa va placa.
mai puneti si voi ca s asa de multe...

mandra apelor craiasa
ne-intalniram azi in cale,
eu,cu gandurile mele,
tu,cu valurile tale

prinsi de-o jalnica chemare,
ne privim acum in fata,
tu,eterna vremii doamna,
eu,un strop razlet de viata

cum te vad,din clipa-n clipa,
mintea-mi zgribura si cade,
simt mosia ta cum creste
si hotarul meu cum scade,

ti-ai pornit menarginirea
sa ma-nfrunte,sa ma franga........
rid talazurile tale
de luntrita mea natanga

tu ma birui fara lupta.
pururi neinvinsa mare,
ochii calatori pe ape
tremura si ti cer iertare........

spre adancurile albe
imi indrept umila ruga;
ma primeste-ntotdeauna
ucenic sa-ti fiu,si sluga

lasa-ma uitat la malu-ti.........
sa ma uit asa departe;
din intinderea albastra
voi citi ca dintr-o carte






alta

de-ar fi sa-ti impartasesti o data
tu bogatiile ce ai ,
din toate darurile tale ,
ti -as cere cere-o lacrima sa-mi dai


mi-ai da atunci un strop de suflet,
ce din adancuri imi rasare,
caci numai din adancul marii
se pescuiesc margaritare

kkkk si alta
tu unde esti in noaptea asta,
cand ploua sarutari din cer.
si zborul lortrecand fereastra
s-abate-n suflu-mi stingher?

de ai fi acum,plapanda fata,
macar o clipa langa mine,
nestiutoare si curata,
o floare alba pe ruine

atunci din briul de vapaie,
ce mi-a incins un vechi noroc,
ar prinde-acuma sa tresaie
intarziat un proaspat foc....

si-n taina inimii-nghetate
ar licari un nou avant,
ce un opait ce se zbate
aprins in treacat pe-un mormant.........


This post has been edited by INTERCEPTOR: Sep 18 2009, 09:39 PM

[tomado e28 owner]

Alta:

Când ne-au respins de la movilă,
Căzurăm mulţi pe-aceste lunci.
Şi-ntreg un regiment atunci,
De ce-a văzut, a plâns de milă.
În şiruri strânse şi-mproşcând
Necontenit cu foc mulţimea,
Se da-ndărăt dorobănţimea,
Loc turcilor pe şes făcând.
Curgea şi mult şi iute focul,
Iar între-ai noştri şi vrăjmaşi
Erau cel mult optzeci de paşi
Dar noi lăsam cu palma locul.

Şi, iată-n urma tuturor.
Un biet căprar, având un frate
Ucis, s-opri să-l ieie-n spate,
Şi-apoi spre şir porni cu zor.
Dar, lunecând pe iarba udă
Fiind şi slab, căzu-n c**ând,
Iar noi strigam să intre-n rând;
El a rămas nevrând s-audă.

La ochi cu puşca l-am văzut,
Îngenuncheat acolo-n cale,
Trăgând spre-arapii ce din vale
Veneau mereu. O, n-am crezut
Că omul în mânie poate
S-azvârl-aşa de mult omor,
Că plumbii-n deznădejdea lor
Curg râu! Dar azi le cred pe toate.

Iar noi ne-ndepărtam mereu,
Şi i-am strigat de-a multa oară
Că e nebun, că stă să moară,
Şi că-i păcat de Dumnezeu.
Nevrând să-l lase pe câmpie,
Şi să-l aducă neputând,
El sta cu mortul, dus de-un gând:
Străjer răzbunător să-i fie!

Dar turcii vin, tot vin, un roi,
Şi tot mai larg li-e-n urmă pasul
Acum nici nu ne-aude glasul,
Acum el e pierdut de noi.
Treizeci de paşi mai au nizamii,
Au cincisprezece, zece-acum
Şi-aştepţi pe-ai tăi, plângând pe drum,
Tu, suflet pustiit al mamii!

Dar iată-l, cade! L-a lovit
Pesemne-un plumb din multa ploaie;
Pe spate-acum murind se-ndoaie,
Dar l-am văzut cum s-a-nvârtit
Spre frate-său, căzând deodată
Cu faţa-n jos, părând c-ar vra
Să-l apere pe mort aşa
Şi-atunci coloana-naintată
A turcilor, sosind povoi,
I-a şi cuprins, urmându-şi goana,
Şi i-a-necat apoi coloana
Şi nu i-am mai văzut apoi.

Înfiorat şi-acum îmi bate
Cu jale inima, când scriu:
Strivit de turci, să mori de viu,
Veghind la capul unui frate!
Când ne-am retras pe-acele lunci,
Respinşi de turci de la movilă,
Un regiment întreg, de milă,
A plâns de ce-a văzut atunci!